vineri, 12 iulie, 2024

Acoperișuri verzi cu multiple avantaje de mediu

În contextul luptei cu schimbările climatice, orice suprafață mică de spaţiu verde e valoroasă. Iar asta include şi acoperişurile verzi! De la case şi garaje până la hale industriale şi parcări, chiar şi cea mai mică suprafaţă poate fi transformată într-un habitat pentru plante şi animale, susținând biodiversitatea în mediile urbane.

Aceste acoperişuri cultivate funcţionează ca și coridoare de legătură pentru animalele mici, oferind zone cruciale de reproducere şi refugii pentru diverse specii, inclusiv pentru polenizatorii aflați în pericol de dispariţie. Oraşele sunt adesea întinderi vaste de beton şi asfalt, ceea ce face dificil pentru insecte şi alte creaturi să se deplaseze între zonele verzi mai mari. Acoperişurile verzi creează legături vitale de-a lungul peisajului urban.

Beneficiile acoperişurilor verzi se extind mult dincolo de sprijinirea diversității biologice. Ele joacă un rol important în reglarea temperaturii, în special pe vreme caldă. Un acoperiş standard poate atinge temperaturi arzătoare de 80°C, în timp ce un acoperiş verde rămâne rece, atingând un maxim de doar 30°C. Această diferenţă dramatică protejează structura acoperişului de deteriorarea cauzată de căldură şi creează un climat mai confortabil în interiorul şi exteriorul clădirii. În plus, acoperişurile verzi ajută la răcirea aerului din jur atât ziua, cât și pe timp de noapte. Datorită procesului de evapotranspirație a plantelor, suprafețele verzi contribuie la mitigarea efectului de insulă de căldură urbană.

Un acoperiş verde acţionează ca un filtru natural pentru particulele fine şi poate stoca excelent apele meteorologice. Acest lucru este deosebit de important în timpul ploilor torenţiale, deoarece reduce presiunea asupra sistemelor de canalizare şi previne inundaţiile. Nu în ultimul rând, plantele de pe acoperişurile verzi contribuie la reducerea zgomotului, asigură condiții mai liniştite în exteriorul clădirilor.

Există trei tipuri principale de acoperişuri verzi: extensive, semi-intensive şi intensive. Acoperişurile verzi extensive sunt cele mai populare. Cu o adâncime de doar 4 -15 cm, acestea sunt potrivite pentru acoperişuri cu capacitate portantă mai redusă şi pot fi plantate cu plante suculente sau cu altă vegetaţie joasă. Acoperişurile verzi intensive, care seamănă cu grădinile de pe acoperiş, pot ajunge la o grosime de substrat de 100-150 cm şi pot găzdui arbuşti şi chiar arbori. Acestea necesită o structură mai robustă şi o întreţinere substanţială. Acoperișurile semi-intensive, sunt între sistemul extensiv și intensiv în privința complexității de amenajare și necesității de întreținere, acestea pot conține plante perene, arbuști mici și gazon.

Construirea unui acoperiş verde presupune mai multe straturi. Mai întâi, se instalează o membrană impermeabilă similară unei folii pentru a împiedica rădăcinile să pătrundă în structura acoperişului şi să provoace scurgeri. Aceasta este urmată de un strat protector, un strat de drenaj şi un strat filtrant din geotextil. În final, se adaugă un strat de substrat şi plantele alese. Acoperişurile verzi extensive utilizează, în general, un substrat special cu structură uşoară, peste care se așează rulouri vegetale alcătuite din plante suculente Sedum, care sunt foarte rezistente împotriva condițiilor climatice extreme. Este important de subliniat importanţa unui sistem de drenaj bine conceput pentru a asigura circulația corectă a apei.

Atunci când selectaţi plante pentru acoperişuri verzi extensive, luaţi în considerare capacitatea lor de a se dezvolta într-un mediu sărac în nutrienţi şi de a rezista la perioadele uscate de vară. Sunt recomandate specii precum Sedum și alte suculente, cimbru, ierburi, mușchi.

Acoperișurile extensive necesită o întreținere relativ simplă. Lucrările anuale implică eliminarea plantelor nedorite care pot ajunge pe acoperiș aduse de vânt, eliminarea frunzelor și florilor uscate, fertilizare eventuală de 2-3 ori anual, verificarea sistemului de drenaj. Este esențial să asigurați permanent o drenare corespunzătoare prin menținerea liberă a evacuărilor de apă de pe acoperiș.

Pentru inițierea proiectelor consultarea unui inginer structurist este esențială. Acesta poate evalua dacă structura existentă poate suporta greutatea suplimentară a plantelor, substratului, apei de ploaie și a zăpezii sau dacă are nevoie de consolidare. Acoperișurile cu o înclinație mai mare (peste 15 grade) necesită sistem special de anti-eroziune suplimentară pentru a împiedica alunecarea structurii.

Pe aceeași temă

Distribuie:

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.