Se pare că Vlad „Drăculea-Țepeș” Basarab, cunoscut sub numele de familie Basarab, avea o condiție genetică care ar fi putut cauza un fenomen cunoscut sub numele de „hemolacrie,” sau „lacrimi de sânge”. Hemolacria este o disfuncție rară care determină sângele să intre în contact cu lichidul din canalele lacrimale, rezultând astfel „lacrimile de sânge.” Oamenii de știință au descoperit în premiera un lucru inedit despre domnitorul român Vlad Țepeș – lacrimile de sânge pe care se pare că le vărsa.
Cel mai bizar secret al lui Vlad Țepeș: Lacrimile de sânge și legătura sa cu vampirismul
Un studiu recent publicat în revista „Analytical Chemistry” dezvăluie informații fascinante despre starea de sănătate și viața lui Vlad Țepeș, notoriul domnitor valah, pe baza analizelor chimice efectuate asupra scrisorilor scrise de mână ale acestuia.
O echipă interdisciplinară de specialiști, inclusiv geneticieni, de la Universitatea Catania-Sicilia, SpringStyle Design Tech Ltd-Anglia, Arhivele Naționale ale României și Politehnica din Milano, a prelevat probe microbiologice de pe 3 documente autentificate ca fiind scrise de Domnitorul Valahiei. Aceste probe includeau salivă și particule de piele. Testarea peptidelor (lanțuri scurte de aminoacizi care fac parte din structura proteinelor), a relevat că Vlad avea, ca oricare alt om, diverse afecțiuni, cum ar fi ciliopatia și boli infecțioase, dar și hemolacrie.
Cercetătorul Vincenzo Cunsolo de la Universitatea din Catania, unul dintre autorii studiului, a investigat un număr mare de misive redactate personal de Vlad Țepeș, cu scopul de a evalua starea generală de sănătate a acestui domnitor valah și condițiile de viață din perioada sa, care datează cu aproximativ 500 de ani în urmă. Oamenii de știință au observat că moleculele și proteinele găsite în aceste manuscrise pot oferi o perspectivă esențială asupra vieții și timpurilor în care a trăit acest lider militar lipsit de milă.
Pentru a preleva proteine și mici molecule din manuscrise fără a le deteriora, cercetătorii au folosit o peliculă specială cu acetat de etilen-vinil (EVA). Ulterior, prin intermediul analizei spectrometrice de masă, aceștia au reușit să identifice aceste particule. Cercetătorii s-au concentrat apoi asupra analizei chimice a celor mai degradate proteine prelevate, pornind de la presupunerea că acestea au cel mai mare potențial de a fi originale prin prisma faptului că datează din perioada vieții autorului, respectiv Vlad Țepeș. În rezultat, au identificat 16 proteine umane caracteristice pielii, respirației și sângelui.
Studiul acestor proteine sugerează că domnitorul valah a suferit de insuficiență respiratorie și, posibil, de hemolacrie, o afecțiune care poate duce la vărsarea de lacrimi cu sânge. Hemolacria, sau „lacrimile de sânge”, sunt de obicei asociate cu condiții benigne, în special cele care implică sistemul conjunctiv și lacrimal. Cu toate acestea, cauzele pot varia de la malformațîi vasculare și tumori până la condiții infecțioase sau inflamatorii.
Cum era văzută hemolacria în acele vremuri
Hemolacria este o afecțiune rară, dar care a fost menționată frecvent de-a lungul istoriei și ulterior studiată în detaliu din perspectivă medicală. În trecut, această boală era tratată într-un mod ignorant, fiind asociată cu posedarea de către demoni sau alte entități nepământești.
Cu cel mult o sută de ani în urmă, această afecțiune era adesea tratată prin metode brutale precum exorcizarea sau chiar executarea prin ardere pe rug sau decapitare, în funcție de circumstanțe. Lacrimile de sânge sunt în majoritatea cazurilor simptome ale unor condiții benigne, care implică adesea sistemul conjunctival și lacrimal. Cauzele pot varia de la malformațîi vasculare și tumori la condiții infecțioase sau inflamatorii.
Această descoperire aduce aminte de mitul vampirilor legat de numele lui Drăculea, un mit perpetuat inițial de detractorii săi sași și care a fost ulterior popularizat prin cărți și filme.
De menționat că Vlad „Drăculea” Basarab a fost nepotul direct al lui Mircea Basarab, cunoscut și sub numele de „ăl Bătrân,” și fiul lui Vlad Basarab, supranumit „Dracul” din cauza colanului în formă de dragon pe care îl purta. Acest colan reprezenta un ordin creștin-militar, iar Vlad Basarab a fost onorat cu acest ordin pentru eficiența sa în lupta împotriva turcilor pe parcursul întregii sale vieți. Poporul, atunci când a văzut simbolul dragonului, a asociat această imagine cu „Țepeș” și metoda sa eficientă de intimidare a asupritorilor. Se spune că acest nume, „Țepeș,” a devenit popular datorită posibilei relații homosexuale dintre fratele său vitreg, Radu Basarab, cunoscut sub numele de „cel Frumos,” și sultanul Mahomed II, în timpul perioadei în care Radu era în străinătate, la Istanbul.
Autorii studiului subliniază că aceste scrisori au trecut, probabil, prin mai multe mâini de-a lungul timpului, ceea ce nu poate fi exclus, dar există o probabilitate semnificativă ca cele mai vechi proteine identificate să aparțină lui Vlad Țepeș, care a scris și semnat aceste scrisori.
Această abordare științifică originală utilizată în studiul prezentat ar putea să deschidă calea pentru cercetarea altor documente istorice importante și identificarea autorilor acestora. Oamenii de știință au descoperit în premiera un lucru inedit despre domnitorul român Vlad Țepeș – lacrimile de sânge pe care se pare că le vărsă.