De ce judecăm şi de ce suntem judecaţi de ceilalţi? Iată explicația medicului psihiatru Andreea Szalontay, de la Institutul de Psihiatrie Socola, din Iași.
Îi judecăm pe ceilalți fără să ne dăm seama, de cele mai multe ori. Dar de ce se întâmplă acest lucru? Ei bine, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Princeton, din New Jersey (Statele Unite), din prima impresie pe care ne-o formăm atunci când vedem o persoană judecăm deja agresivitatea, eficacitatea sau gradul de încredere pe care îl emană aceasta. Ne bazăm pe trăsăturile ei fizice și pe comunicarea non-verbală , cum ar fi gesturile sau felul în care arată și uităm că, de fapt, în spatele acestei înfățișări se poate ascunde o persoană cu totul diferită.
De ce îi judecăm pe ceilalți? Explicația medicului psihiatru Andreea Szalontay
Potrivit medicului Andreea Szalontay, cei care îi judecă pe ceilalți sunt oameni care se simt inferiori, care nu se iubesc pe ei înșiși și care nu și-au găsit echilibrul. Aceasta este de părere că cei care și-au găsit echilibrul, nu își mai doresc să demonstreze nimănui ceea ce sunt sau să arate cine sunt. Prin urmare, în momentul în care suntem împăcați cu noi și știm că am făcut tot posibilul să ajungem la nivelul dorit de dezvoltare, nu mai avem nevoie de confirmare și apreciere din partea celorlalți.
„E bine să ne uităm și la noi, înainte de a judeca pe ceilalți. Judecă cei care se simt inferiori, cei care nu se iubesc pe ei, cei care nu și-au găsit echilibrul. Pentru că în momentul în care îți găsești echilibrul, nu îți mai dorești să demonstrezi cuiva ceea ce ești sau să arăți cine ești. Dar în momentul când ești împăcat tu cu tine și știi că ai făcut absolut tot ce îți era capabil să ajungi la nivelul respectiv.
Fiecare avem un nivel de dezvoltare, pe care trebuie să îl atingem și îl atingem în condiții normale de echilibru familial, de dezvoltare educaționale, de acces la educație, de circumstanțe favorabile, pentru că în momentul în care ai piedici peste piedici este normal să nu reușești să-ți atingi nivelul tău de dezvoltare sau poate îl atingi ceva mai târziu. În momentul când ți-ai atins acest echilibru, nu mai ai ce să demonstrezi celorlalți. Când ești mulțumit cu tine, ești fericit. Nimic nu te mai poate sau foarte puține lucruri te pot dezamăgi, pentru că tu știi cine ești și nu mai ai ce să demonstrezi celorlalți.”, a explicat conf. dr. Andreea Szalontay, pentru BZI LIVE.
Ce este iubirea? Conf. dr. Andreea Szalontay: „Iubirea înseamnă acceptare și necondiționare”
Andreea Szalontay, medic psihiatru, este de părere că iubirea înseamnă acceptare și necondiționare. Iubirea cea mai pură este cea a mamei față de copil, fiindcă doar atunci putem conștientiza că nu am iubit niciodată cu adevărat.
„Iubirea înseamnă acceptare și necondiționare. Iubirea nu înseamnă eu îți dau, ca să îmi dai. Iubirea înseamnă că eu te iubesc, pentru că te iubesc. De aceea sentimentul iubirii nu are o explicație rațională. Nu pot să spun că te iubesc, pentru că mi-ai dat ceva. Asta nu e iubire, asta este un schimb. Dar și aia e o modalitate de relaționare, deci nu spune nimeni. Iubirea cea mai pură, aș putea să spun, și cea care este, într-adevăr, iubire necondiționată este iubirea mamei față de copil. Acolo îți dai seama, deci în momentul în care ai trăit acest sentiment poți să îți dai seama că n-ai iubit niciodată cu adevărat până în momentul ăla. Și este important pentru orice persoană să trăiască, măcar o dată, sentimentul acesta de iubire necondiționată și să și primească. Și iubirea pe care ți-o dă un animal de companie, aia este o iubire sinceră.”, a mai spus medicul Andreea Szalontay, în cadrul emisiunii BZI LIVE.
