Nechama Tec a fost o evreică din Polonia care s-a prezentat ca fiind romano-catolică pentru a supraviețui Holocaustului. Ea a ajuns ulterior cercetătoare, scriind numeroase cărți despre rezistența eroică a evreilor, și despre motivele pentru care unii antisemiți au devenit salvatori. Nechama Tec a trecut în cele veșnice pe 3 august, la domiciliul său din Manhattan, la vârsta de 92 de ani. Aceasta este povestea de viață a femeii care a supraviețuit Holocaustului.
Povestea de viață a femeii care a supraviețuit Holocaustului
Una dintre cele mai notabile realizări ale sale a fost cartea „Defiance: The Bielski Partisans” (1993), în care a descris curajoasele acțiuni ale lui Tuvia Bielski, liderul unui grup de partizani ce au luptat împotriva naziștilor, reușind să salveze aproximativ 1.200 de evrei. Bielski și grupul de rezistență au pătruns în ghetourile de sub asediu, și au adus evreii înapoi în pădurea belarusă, unde Bielski le construise o comunitate. Prin această carte, Nechama Tec a dorit să sublinieze că evreii au salvat la rândul lor alți evrei în timpul războiului și că au fost mai activi în rezistența împotriva naziștilor decât se credea în mod obișnuit.
Cartea sa a devenit sursă de inspirație pentru un film numit „Defiance”, regizat de Edward Zwick și lansat în 2008. In această producție este prezentată o poveste despre eroismul evreiesc, despre luptătorii care au acționat ca adevărați combatanți, făcând față cu tărie situației dificile. În scrierile sale despre acțiunile de salvare din timpul Holocaustului, Nechama a evidențiat că unii dintre cei care au ajutat evreii să supraviețuiască erau chiar antisemiți, dar au ales să își pună viața în pericol pentru a-i proteja.
În aceeași perioadă, cercetătoarea a scris și „When Light Pierced the Darkness: Christian Rescue of Jews în Năzi-Occupied Poland” (1986). Interviurile din carte cu salvatorii au oferit un portret al creștinilor care ascundeau evrei, în ciuda riscului de a fi închiși sau uciși pentru ajutorul oferit. Aceștia erau marginalizați în comunitățile lor din cauza acestor fapte.
Nechama, născută Bawnik, s-a născut pe 15 mai 1931, în Lublin, Polonia. Tatăl ei, Roman, deținea o fabrică de chimicale. Mama ei, Esther (Finkelstein) Bawnik, era casnică.
Puțin timp după ce naziștii au ocupat Polonia în 1939, tatăl a transferat maistrului său titlul fabricii pe care o deținea, pentru a evita confiscarea acesteia de către năziști. Maistrul i-a oferit tatălui un loc de muncă și un ascunziș la etajul superior al clădirii, pentru Nechama și sora ei, Giza. Unica legătură cu exteriorul era o gaură într-un perete care îi permitea să privească în curtea unei școli de călugărițe.
Pe măsură ce condițiile pentru evrei deveneau mai ostile, familia a luat în calcul mutarea în Varșovia, însă au considerat că este prea periculos. La mijlocul anului 1942, părinții le-au trimis pe cele douăsurori să locuiască cu o familie în Otwock, Polonia, la jumătate de oră distanța cu trenul de Varșovia. Nechamei i-au fost făcute acte false pe numele Krysia Bloch. Pentru a intra în rol, a învățat rugăciuni catolice și a inventat o poveste de familie.
Surorile, ambele cu păr blond și ochi albaștri, puteau trece drept nepoate orfane ale familiei cu care locuiau, astfel că se deplasau fără a se ascunde. În vara anului 1943, surorile și părinții s-a mutat în casa unei familii din Kielce. Când aveau nevoie de bani, mama sa cocea chifle și o trimitea pe Nechama să le vândă pe piața neagră din Kielce. Nechama vindea și sticle de vodcă distilate de un fermier local, a menționat Roland Tec, fiul acesteia. Odată, a adăugat acesta, un comerciant a denunțat-o, astfel că Gestapo (poliția secretă oficială a Germaniei naziste) a urmărit-o. Când s-a întors acasă, tatăl ei i-a spus să fugă în câmpurile din apropiere, în timp ce părinții s-au ascuns la subsol până ce pericolul a trecut.
Viața de după război: „Am decis să-mi revizitez trecutul prin scrierea unei autobiografii”
După război, familia s-a întors în scurt timp la Lublin și apoi s-a mutat la Berlin. În 1949, Nechama a emigrat în Israel, unde l-a cunoscut pe Leon Tec, un medic internist născut în Polonia, care ulterior a devenit psihiatru pediatric. S-au căsătorit în 1950 și s-au mutat în Statele Unite 2 ani mai târziu.
Nechama a studiat sociologia la Universitatea Columbia, iar în 1954 a obținut diploma de licență, în 1955 pe cea de master, iar în 1965 și-a dat doctoratul. Primul său loc de muncă a fost la Departamentul de Igienă Mintală din New York, iar ulterior s-a reorientat, astfel că pentru restul vieții, a predat sociologie la câteva mari universități.
Deși era hotărâtă să lase în urmă trecutul, în 1975 experiențele copilăriei au ieșit din nou la suprafață.
„Când aceste amintiri au devenit o forță imperativă, am decis să-mi revizitez trecutul prin scrierea unei autobiografii”, a scris ea în „Defiance”.
În autobiografiea sa, „Dry Tears: The Story of a Lost Childhood” (1982), a povestit despre atitudinea Helenei, bunica din familia salvatorilor din Kielce, față de evrei.
„Nu aș face rău niciunui evreu, dar nu văd rostul să-mi bat capul să ajut unul. Tu și familia ta nu sunteți ca evreii. Dacă ar vrea să te trimită acum, nu i-aș lăsa”, și-a amintit ea vorbele buncii.
Într-o altă carte, „Into the Lion’s Den: The Life of Oswald Rufeisen” (1990), Dr. Tec a explorat viața unui alt evreu polonez, care și-a ascuns identitatea, a lucrat ca traducător pentru poliția germană și a ajutat la salvarea a aproximativ 200 de evrei în ghetoul Mir, prin metode precum „schimbarea atentă a două cuvinte ce putea salva o întreagă comunitate evreiască”.
După ce identitatea sa a fost dezvăluită, Rufeisen s-a refugiat într-o mănăstire, s-a convertit la catolicism și s-a alăturat partizanilor. După război, a devenit preot catolic și s-a mutat în Israel la o mănăstire de pe Muntele Carmel.
Pe lângă un fiu, Tec mai are o fiică, Leora Tec, 2 nepoți, un strănepot și o soră vitrega, Catharina Knoll. Soțul ei și sora ei, Giza Agmon, au plecat în cele veșnice în 2013.
În timpul filmărilor pentru „Defiance”, Dr. Tec a fost încântată să vadă că tabăra partizanilor Bielski din pădurea belarusă a fost recreată fidel, cu o bucătărie și ateliere pentru reparații de încălțăminte și ceasuri.
„Ea a fost înmărmurită de ceea ce au construit, a fost cu adevărat incredibil”, a spus fiul ei, co-producător al filmului ce onorează și povestea de viață a femeii care a supraviețuit Holocaustului.