Tot mai multe persoane se întreabă ce obiceiuri și tradiții există de prima duminică după Paște. Muntele Roșu este prima duminică după Paște. În tradiția ortodoxă, această zi este dedicată Apostolului Toma, în a opta zi de la Înviere. Duminica lui Toma este sfârșitul Săptămânii Sfinte (prima săptămână după Paște).
Pentru ultima dată se slujește liturghia în biserici după rânduiala festivă de Paște și se închide „poarta regelui”. Duminica Tomii se numește Dealul Roșu, pentru că, potrivit unei tradiții păgâne, este ziua în care vine primăvara, când oamenii urcă în cel mai înalt loc, de obicei un deal, unde se aprind focuri de tabără.
Prima duminică după Paște. Tradiții și obiceiuri
În această zi, oamenii se adunau pe străzile principale și în piețe, cântau cântece, dansau dansuri în cerc, organizau târguri de mirese, întâmpinau primăvara și făceau turul curților pentru a-i saluta pe tinerii căsătoriți.
Duminica lui Toma este prima zi după Postul Mare în care nunțile sunt permise în biserică. Acesta a fost începutul sezonului nunților. Se credea că cuplurile care se căsătoreau în această duminică vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.
De Duminica Tomii, la fel ca de Paște, se pictau ouă, iar dimineața se săvârșea ritualul „chemării primăverii”. Fetele urcau în vârful dealului și organizau un dans. Apoi, fetele așezau pâine și un ou roșu pe pământ, în mijlocul cercului, și cântau un cântec de laudă a primăverii.
În această zi, preoții îi sfătuiesc pe credincioși să nu facă ordine în casă, să nu spele haine și să nu curețe cimitirul. Este mai bine să facă aceste lucruri în altă zi. Se crede că în ziua aceasta nu trebuie să rămâi singur prea mult timp, altfel norocul se va întoarce. În ziua sărbătorii nu trebuie să refuzi ajutorul celor care au nevoie de el.
Cine a fost apostolul Toma? Ce semnificație are Duminica Tomii?
În tradiția Bisericii există diferite înțelegeri ale comportamentului apostolului Toma. Majoritatea interpretărilor subliniază că Toma s-a caracterizat prin încăpățânare. Când Hristos a mers să-l învie pe Lazăr, Toma era convins că nu va ieși nimic bun din această călătorie: „Vino, să murim și noi cu El”.
În același timp, unii teologi, dimpotrivă, văd în aceste cuvinte devotamentul și dorința de a fi ucenic al lui Hristos, nu doar în cuvinte, de a-L urma nu doar atunci când nu există niciun pericol, ci tocmai atunci când viața și moartea sunt în discuție. Moartea lui Hristos pe cruce a avut un efect deosebit de deprimant asupra lui Toma: era ca și cum s-ar fi convins că pierderea Lui era irevocabilă”.
Starea de spirit a lui Toma era atât de zdruncinată încât acesta nici măcar nu a fost alături de ceilalți ucenici în ziua Învierii. La asigurările ucenicilor cu privire la învierea lui Hristos, el răspunde: „Dacă nu voi vedea rănile cuielor din mâinile Lui și dacă nu voi băga mâna în coastele Lui, nu voi crede”.
În a opta zi după Înviere, adică în prima duminică după Paște, Domnul i s-a arătat lui Toma, mărturisind că El a fost cu ucenicii tot timpul după Înviere, fără să aștepte întrebările lui Toma, arătându-i rănile Sale, răspunzând la cererea lui nerostită. Această cunoaștere a îndoielilor sale ar fi trebuit să-l sperie pe Toma. De asemenea, Hristos a adăugat: „Și nu fi necredincios, ci credincios”. Evanghelia nu spune dacă Toma a atins cu adevărat coastele Domnului, dar astfel credința a izbucnit în el la fel ca o flacără strălucitoare și el a strigat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Cu aceste cuvinte, Toma a mărturisit nu numai credința în Învierea lui Hristos, ci și credința în dumnezeirea Sa.