De aproape două mii de ani, creștinii ortodocși și membrii altor confesiuni creștine sărbătoresc cea mai mare sărbătoare a lor, Învierea lui Hristos (Paștele). În fiecare an, toți cei care se află în jurul Templului unde Iisus Hristos a înviat, în ziua de Paște sunt martori la coborârea Luminii.
Focul Sfânt este în Biserică de mai bine de o mie de ani. Cele mai vechi referiri la coborârea Focului Sfânt în ajunul Învierii se găsesc la Grigore de Nyssa și datează din secolul al IV-lea. Există, de asemenea, descrieri ale unor apariții anterioare. Potrivit Apostolilor și Sfinților Părinți, la scurt timp după Învierea lui Hristos, Lumina invizibilă care a luminat Sfântul Mormânt a fost văzută de unul dintre apostoli: „Petru a crezut și a văzut nu numai cu ochii săi, ci și cu mintea apostolică – mormântul era plin de lumină, astfel încât, deși era noapte, el a văzut două imagini în interior – senzorial și mental”, citim în istoricul bisericesc Sfântul Grigorie de Nyssa.
Sfânta Lumină de Învierea lui Hristos. Mărturiile Sfinților
„Petru a stat în fața mormântului și a fost îngrozit când a văzut lumina cerească”, scrie Sfântul Ioan din Damasc. Eusebiu Pamfilul spune în Istoria sa ecleziastică că odată, când a rămas fără ulei pentru lămpi, patriarhul Narcisos (sec. II) a binecuvântat să toarne apă din Bazinul Siloamului în lămpi, iar focul a coborât din cer și a aprins lămpile, care au ars pe toată durata slujbei de Paști.
Printre cele mai vechi mențiuni se numără mărturii ale musulmanilor, catolicilor. Călugărul latin Bernard, (865) scrie în Itinerarul său: „În Sâmbăta Sfântă, care este ajunul Paștelui, slujba începe devreme și la încheierea slujbei se cântă Doamne miluiește până când, odată cu venirea Îngerului, se aprinde lumina în lămpile atârnate deasupra Mormântului”.
Înainte de coborâre, templul începe să fie luminat de lumini strălucitoare. Luminile încep să vină din diferite locuri ale templului, de la icoana atârnată deasupra Tabernacolului, de la cupola templului, de la ferestre și din alte locuri, și inundă totul în jur cu lumină strălucitoare.
Cum are loc slujba în Ierusalim? Cum coboară focul Sfânt din ceruri?
O secundă mai târziu, întregul templu este încununat de lumini și străluciri care curg pe pereții și coloanele sale și se răspândește printre pelerinii din piață. În același timp, lumânările care stau în templu și în piață se aprind.
După care, încet – încet, la lumina lumânării, Focul din altar începe să coboare spre noi. Focul pulsează, iar dintr-o deschizătură din cupola Templului o coloană largă și verticală de lumină coboară din cer peste Mormânt. Templul, sau părți din el, sunt umplute de o strălucire fără egal, despre care se crede că a apărut pentru prima dată în momentul Învierii. În același timp, ușile Mormântului se deschid și iese Patriarhul ortodox, care îi binecuvântează pe cei adunați și distribuie Focul Sfânt.
Sfânta Lumină de Învierea lui Hristos simbolizează ieșirea din Mormânt a „Luminii celei adevărate” (Ioan 1, 9), adică a lui Iisus Hristos cel înviat. Există o credință populară în rândul credincioșilor creștini conform căreia, dacă nu coboară Focul Sfânt, lumea se va sfârși. În 2022, Focul Sfânt a coborât în Ierusalim pe 23 aprilie.