Un scandal diplomatic cât casa a fost iscat de ucraineni, dar Bucureștiul doarme sau se face că nu vede. În timp ce ai noștri se bâlbâie în declarații, ucrainenii își văd de treabă pe Canalul Bâstroe.
Nu e prima dată când Ucraina forțează crearea unei legături între Marea Neagră și Dunăre, existând acel precedent din 2004. În tot acest plin scandal, ce face președintele Klaus Iohannis? Tace, asta știe el cel mai bine să facă, sperând la funcția călduță de la NATO, care i s-ar pregăti după alegerile prezidențiale.
Ucrainenii își văd de treabă pe canalul Bâstroe. Președintele Klaus Iohannis tace mâlc
Ce face acum Ucraina este corect din punctul lor de vedere, văzându-și propriul interes: realizarea unei căi navigabile pentru vasele care să transporte cerealele, de la Marea Neagră la Dunăre. Doar că dragarea Canalului Bâstroe nu face altceva decât să afecteze partea română, să distrugă ecosistemul din Delta Dunării. Pe lângă această mare problemă apare și cea economică. Brațul Sulina, care este acum navigabil, și pe unde are loc traficul normal de nave, ar deveni impracticabil.
Le pasă ucrainenilor? Normal că nu! Dar nouă ne pasă? Se pare că tot nu!
Totul a început anul trecut, când ai noștri au fost de acord ca ucrainenii să desfășoare, chipurile, niște lucrări de întreținere a Canalului Bâstroe. În spatele acestor așa-zise lucrări de întreținere se ascundea de fapt intenția vecinilor ucraineni de a draga canalul până să ajungă la adâncimea navigabilă.
Dacă partea română nu știe ce fac ucrainenii este grav pentru că înseamnă că este incompetentă și mulți ar trebui să plece acasă. Dacă autoritățile au știut, dar nu au informat Guvernul, atunci ar cam trebuie să se lase cu zornăit de cătușe. În situația în care Guvernul a fost informat, dar nu a reacționat la nivel internațional, atunci avem niște trădători care ar trebui să plece de urgență de la Palatul Victoria și să ajungă să vadă lumina zilei de la Rahova.
În acest adevărat scandal, președintele Klaus Iohannis face ce știe mai bine, tace. De ce? Pentru că el crede că nu are rost să se pună rău cu Volodimir Zelenski, o voce băgată în seamă în UE. Iohannis tace deoarece speră la acel loc călduț la NATO, despre care se vorbește în ultima vreme, nepăsându-i de ceea ce ar putea păți România și de repercusiunile economice ale dragării Canalului Bâstroe.
Precedentul din 2004
Nu e prima dată când ucrainenii acționează pervers, din dorința de a-și asigura o cale maritimă pentru transportul cerealelor. Cine își mai aduce aminte, în 2004, ucrainenii, care nu erau în război cu nimeni, și-au permis, fără vreo notificare trimisă României, să dragheze Canalul Bâstroe. Atunci, acesta avea o adâncime naturală de cel mult 3 metri. Dar pentru a putea face transport maritim, aveau nevoie de o adâncime de minimum 5 metri. Și ce au făcut? Fără să bage în seamă România, s-au apucat să dragheze.
După intervenția fermă a instituțiilor internaționale, lucrările au fost sistate în 2006, iar ucrainenii nu au mai adus în discuție această soluție. Iar acum, în plin război, Ucraina forțează din nou. Draghează Canalul Bâstroe pentru a-și crea legătura maritimă cu Europa.
Ce ar trebui să facă guvernanții noștri? Păi să trimită un ultimatum oficialilor ucraineni și să îi avertizeze că nesistarea lucrărilor la Canalul Bâstroe se poate lăsa cu sancțiuni. În plus, Guvernul ar trebui să anunțe de îndată situația partenerilor noștri euroatlantici.
Se va întâmpla asta? Aș pune pariu că ai noștri vor adopta politica struțului, băgând capul în pământ, ca să nu-l supere pe Zelenski, în timp ce ucrainenii își văd de treabă pe canalul Bâstroe.
