Președinția UE s-a schimbat zilele trecute ajungând la Spania, care a anunțat în programul oficial că își dorește intrarea României în Schengen. Anunțul spaniolilor le-a dat apă la moară politicienilor români, care au reluat această placă pe care părea că o abandonaseră după ce Austria ne-a trântit ușa în nas.
Această temă a aderării, cu orice cost, la spațiul Schengen este o mare vrăjeală, la care ar trebui să renunțăm și să nu mai arătăm Europei cât suntem de disperați și că suntem în stare de orice numai să reușim.
Intrarea României în Schengen depinde și de bulgari
Mare indignare mare pe politicienii noștri acum vreo jumătate de an când Austria ne-a râs în față și ne-a zis că nu avem noi față de Schengen. Probabil vă amintiți revolta de atunci a românilor care păreau că au rezolvat toate problemele și mai rămăsese asta, cu Schengen. Unii au protestat în fața benzinăriilor OMV, alții au zis că nu mai cumpără produse austriece, iar alții și-au retras banii din băncile cu capital austriac. Niște acțiuni puerile, care au arătat cam care este nivelul nostru: ne luăm jucăriile și plecăm acasă.
Între timp, lucrurile s-au mai calmat, ministrul „Trabucel“, de la Externe, care nu făcuse absolut nimic pentru aderarea la spațiul Schengen, și-a luat un mare șut în posterior, iar românii au revenit la ale lor: pensii, salarii, inflație, proteste.
Acum, preluarea președinției UE de către Spania a reaprins speranțele românilor, alimentate și de declarațiile unor politicieni disperați după câteva procente pentru alegerile de anul viitor. Spania a transmis că trebuie să protejăm spațiul Schengen ca unul dintre cele mai mari succese ale integrării europene, încorporând România și Bulgaria.
Aceste cuvinte ne-au reaprins speranțele că românii vor putea circula liberi prin Uniunea Europeană.
Furtună într-un pahar cu apă
În urmă cu jumătate de an nu am vrut să înțelegem că România și Bulgaria au șanse care tind spre zero de a intra în Schengen. Asta mai ales la pachet cu vecini ide la sud de Dunăre. Bulgarii au încă activat Mecanismul de Cooperare și Verificare pe Justiție (MCV), iar asta este o piedică serioasă pentru aderare la Schengen. Acest lucru ni l-a transmis foarte clar Olanda în urmă cu jumătate de an, dar se pare că nu am înțeles nimic.
Atâta timp cât vom merge la discuții de mână cu bulgarii e greu de crezut că românii vor putea circula liber prin Europa de la 1 ianuarie 2024. Și chiar dacă am dori aderarea pe barba noastră, rămâne în continuare veto-ul Austriei, care în continuare nu ne dorește în spațiul Schengen.
Pentru a negocia aderarea ar trebui să avem ce pune și noi pe masă. Dar ce să pui în condițiile în care le-am cam dat deja de pomană toate bogățiile austriecilor…
Că nu știm să negociem am demonstrat-o de prea multe ori în istoria recentă pentru a ne permite acum să credem că ministresa de la Externe, Luminița Odobescu, pusă de președintele dumneavoastră, la fel cum făcuse și cu „Trabucel“, va reuși să-i înduplece pe austrieci.
Totul nu este decât o furtună într-un pahar cu apă, iar intrarea României în Schengen depinde prea mulți factori, pe care, din păcate, nu-i putem controla și nici nu prea ne dorim cu adevărat să-i controlăm.