România riscă în continuare să nu primească tranșa a doua și a treia din Programul Național de Redresare și Reziliență deoarece nu a reușit să rezolve, însă, problema pensiilor speciale. Mai mult, Banca Mondială a trimis țării noastre un Raport de analiză, prin care ni se oferă nu una, nu două sau trei variante, ci patru pentru a scăpa de această bubă.
Întrebarea care se pune este dacă actualii guvernanți sunt capabili să rezolve situația sau dacă își doresc într-adevăr să facă asta.
Cât de mult vrea România să rezolve problema pensiilor speciale
Așa cum era de așteptat, când „ordinul“ a venit de la mai marii Europei, ai noștri guvernanți au pus capul în pământ și au promis că vor face câte în lună și în stele… pentru că se promiți e simplu, cu făcutul e mai greu la noi.
Cartoful fierbinte din buzunarul generalului cu multe stele Ciucă este reprezentat, de fapt, de pensiile foarte mari pe care le încasează foștii magistrați și foștii militari.
Într-o țară normală – nu în România – ar trebui să existe o legătură între contributivitate și beneficiu. Dar, din păcate, România nu se încadrează în prima categorie și asta face să apară aceste pensii de serviciu, speciale cum le spun mulți, care creează discrepanțe uriașe între pensiile unor persoane și cele ale majorității.
Cum s-a ajuns aici? Simplu! Magistrații au avut posibilitatea să iasă la pensie de la o vârstă la care marea majoritate a oamenilor sunt în plină activitate. Explicația unei astfel de decizii a fost aceea că, vezi dragă Doamne, ei au prestat o muncă periculoasă și stresantă. Asta a făcut ca magistrații să obțină pensii foarte mari, în mod total nejustificat.
Ce ar trebui făcut acum? Din nou, simplu! Parlamentul ar trebui să vină cu niște prevederi legale care să stipuleze că la pensionare, un magistrat va primi pensia aferentă anilor de contributivitate și, în niciun caz, aceasta să fie mai mare decât salariul primit în timpul desfășurării activității. Doar așa se va putea vorbi despre o echitate între toate profesiile.
Dar ce s-ar întâmpla în acest scenariu? Iar, simplu, orice lege care ar diminua pensiile magistraților ar fi atacată la Curtea Constituțională, unde, ce să vezi? Tot niște magistrați ar fi chemați să împartă dreptatea. Și ăia ce-o să spună? Da, vrem pensii mai mici! Nu, normal că nu se va întâmpla așa ceva.
Care este situația pensiilor militarilor
În categoria pensiilor speciale este introdusă și cea pe care o primesc foștii militari. Și aici, se iese la pensie mult mai devreme decât în cazul marii majorități a cetățenilor. În aceste cazuri se iau în discuție stresul și faptul că le este pusă viața și sănătatea în pericol. Fără a fi malițios, se pune firesc întrebarea: câți dintre generalii de carton și mulți alții au avut parte de situații în care le-a fost pusă viața în pericol? Chiar merită acele pensii uriașe? Răspunsul e simplu, normal că nu!
Sunt voci, apropiate direct sau indirect cadrelor militare, care susțin că militarilor ar trebui să li se mărească soldele, iar pensiile să nu mai fie considerate speciale. Adică, pe lângă faptul că iau niște pensii nesimțite, iar mulți dintre ei își mai găsesc și un alt loc de muncă până la vârsta de 65 – 70 de ani, se solicită și o creștere salariale. Asta pentru simplul motiv că astfel pensiile lor nu ar mai depăși veniturile avute când lucrau.
Și lista celor care se bucură de bănuți frumoși de la stat continuă cu foștilor angajați ai Aviației Civile, foștii consuli și diplomați și foștii grefieri și personal auxiliar din instanțe și parchete.
Se vor alinia aceste pensii în rândul celor primite de muritorii de rând? Va putea România să rezolve problema pensiilor speciale respectând vreunul dintre cele 4 scenarii trimise de către Banca Mondială? Un răspuns cert este greu de dat, dacă ne bazăm pe experiența ultimilor ani și de presiunile care se pun asupra politicului de către toți cei care se bucură acum de niște venituri uriașe „bătrânii“ de 46 – 55 de ani, care au ieșit la pensie pentru că aveau cel puțin 25 de ani de vechime acumulată.