Ioana este o femeie de 28 de ani, care trăiește cu teama constantă că în orice moment s-ar putea prăbuși, oriunde s-ar afla. Pe lângă gravitatea medicală a afecțiunii de care suferă, epilepsia, ea se confruntă și cu dificultăți de acceptare. Ioana suferă de 17 ani de epilepsie, iar o operație de 9.300 de euro ar ajuta-o să revină la o viață normală.
Era doar o copilă de 11 ani când boala a apărut în viața ei, după ce a făcut primă criză de epilepsie. Diagnosticul venit în urma unui RMN cerebral a fost de epilepsie focală temporo-occipitală dreaptă. La început, crizele au putut fi ținute sub control cu un tratament medicamentos, însă de-a lungul timpului, crizele din ce în ce mai dese i-au dat viața peste cap din punct de vedere al echilibrului emoțional și profesional, provocându-i o stare de permanentă anxietate.
Ioana suferă de 17 ani de epilepsie și își dorește să poată ajuta cât mai multe persoane bolnave
Dintodeauna a fost o fire independentă, cu toate că boala i-a îngreunat adesea situația de viață. În prezent, Ioana stă în chirie, împreună cu alte 2 colege de apartament. Ea este recunoscătoare pentru locul de muncă pe care îl are, recepționeră la o clinică medicală.
„Vreau să mă știu un om normal, cu o boală pe care mi-o asum, dar care mă afectează extrem de tare emoțional. Îmi e mai frică să nu fac o criză în public, decât atunci când sunt singură, indiferent unde. Din punct de vedere emoțional și psihic, m-a afectat foarte mult această boală. În primul rând, am pierdut multe oportunități profesionale. Am fost privită întotdeauna ca un om ce nu se poate descurca singur, ce nu poate avansa. Toate aceste lucruri m-au făcut să-mi ascund problema de sănătate, din frustrare și rușine. Mă supãr foarte tare pe mine când fac o criză în public, deși nu pot să controlez eu când și cum se întâmplă”, a marturisit tânăra.
Boala a avansat, leziunea cerebrală s-a extins, iar crizele epileptice au devenit din ce în ce mai frecvente. Singura sa șansă la salvare o reprezintă o intervenție chirurgicală care trebuie făcută cât mai repede iar timpul nu este în favoarea sa.
„Școala am urmat-o normal, fără întreruperi. Învățam bine, aveam note mari. Am terminat Facultatea de Medicină Veterinară. Am absolvit și masterul în domeniu, dar n-am profesat. Din cauza bolii de care sufăr nu mi s-a acordat prea mare credit la angajare. Am avut însă norocul să întâlnesc un om deosebit, în urmă cu doi ani, un medic de familie mi-a acordat șansa de a lucra la recepția cabinetului său privat. Boala a fost unul din factorii care m-au făcut să tind spre acest domeniu, empatizez cu oamenii bolnavii, vreau să ajut și îmi place ceea ce fac,” a povestit entuziasmată Ioana.
Crizele de epilepsie nu mai pot fi controlate doar prin medicamentație!
Deși nu îi place să ceară ajutor, îi este imposibil să achite intervenția chirurgicală salvatoare. În cazul în care operația va întârzia, boala se va agrava într-atât încât ar putea deveni neoperabilă, iar aceasta este o cursă contra conometru.
„M-am adaptat mereu situațiilor cu care m-am confruntat de-a lungul anilor. Acum însă nu pot să mă descurc singură. Nu știu ce se va alege de mine dacă nu fac operația. Să cazi din picioare, să nu-ți poți controla viața, să nu ai nicio siguranță pe tine atunci când te deplasezi ori lucrezi, e îngrozitor! Toți medicii neurologi mi-au spus că este un caz operabil, dar eu niciodată nu am vrut să ajung aici. Mi-am pus mari speranțe în medicamente, dar acum nu își mai fac efectul. Am ajuns să iau 5 pastile diferite pe zi, iar crizele sunt tot mai dese”, a mărturisit Ioana.
Dacă nu face acum intervenția chirurgicală, situația sa se va agrava, iar leziunea nu va mai fi operabilă.
„Întotdeauna am muncit cât mai mult, să îmi pot achita tratamentele, RMN-urile, consultațiile, investigațiile și să pot ține boala sub control. Însă, de data aceasta, intervenția chirurgicală costă 9.300 euro, o sumă pe care nu mi-o pot permite. Poate fi realizată însă, cu succes, la Spitalul Monza din București. Intervenția are și riscuri: pierderea unui procent din câmpul vizual al ochiului stâng. Dar eu sunt pregătită să îmi asum acest risc, pentru că altfel nu am nicio șansă la o viață normală“, a conchis Ioana.
Donațiile pentru Ioana, care suferă de 17 ani de epilepsie și are nevoie de ajutor pentru o intervenție chirurgicală de urgență, care costă 9.300 de euro, pot fi făcute în contul asociației „Salvează o inimă”.