Boala sărutului la copii este o afecțiune virală acută cauzată de un virus de natură herpetică, manifestată prin febră, angină, proces inflamator la nivelul ganglionilor limfatici. De asemenea, are loc mărirea ficatului și a splinei, apariția unor celule specifice în sângele periferic, mononucleare atipice.
Infecția apare în toate țările lumii, indiferent de condițiile climatice ale regiunii, și nu este sezonieră. Persoanele de vârstă școlară, adolescenții și adulții tineri sunt cei mai frecvenți bolnavi, de unde și denumirea de „boala sărutului”. Până la vârsta de 25-35 de ani, anticorpii împotriva virusului Epstein-Barr sunt detectați la majoritatea populației. Sugarii fac rareori mononucleoză infecțioasă datorită imunității transplacentare.
Boala sărutului la copii. Ce reprezintă sursa de infecție?
Persoanele bolnave, purtătorii virusului și pacienții cu o formă ușoară a bolii sunt surse de infecție. Infecția este transmisă prin picături de aer și prin transfuzii de sânge. Membranele mucoase ale gurii și ale tractului respirator superior sunt considerate porțile de intrare.
După expunerea la boală se dezvoltă o imunitate persistentă, nesterilă. Virusul rămâne în organism pe viață. Boala poate fi ușoară, moderată sau severă. Cazurile ușoare până la cele severe trebuie spitalizate. Durata medie a bolii este de una până la trei săptămâni. Perioada de incubație este latentă și variază între 5 zile și 2 luni.
Infecția se caracterizează adesea printr-un debut acut, cu febră de 39-40 °C, care poate dura până la două săptămâni, și o mărire de volum a tuturor grupelor de ganglioni limfatici, mai ales a celor retroperiferici.
Alte manifestări ale bolii. Cum are loc diagnosticul acesteia?
Ulterior, apar dificultăți în respirația nazală, dureri de gât și plăci, până la dureri de gât purulente. Până la sfârșitul primei săptămâni de boală, ficatul și splina se măresc. Astfel, creșterea acesteia este mai pronunțată. În sângele periferic apar celule specifice, mononucleare atipice, mai mult de 10%. Normalizarea dimensiunii ficatului, splinei, ganglionilor limfatici, a hemogramelor survine în 1,5-2 luni de la începutul bolii.
Diagnosticul de laborator al mononucleozei infecțioase se face prin detectarea mononuclearelor atipice în sânge, a ADN-ului viral în salivă, a anticorpilor IgM împotriva acestui virus. Este indicată examinarea ecografică a organelor abdominale.
Tratamentul bolii sărutului este în principal simptomatic. Se recomandă multe lichide, antivirale, antihistaminice, tratamentul frecvent al gâtului cu antiseptice, antipiretice la nevoie, cu congestie nazală. De asemenea, antibioticele sunt recomandate pentru formele severe de angină.
Cu ce poate fi trată afecțiunea. De ce aceasta este considerată o boală periculoasă?
După mononucleoza infecțioasă, se continuă urmărirea medicală timp de încă șase luni. Controalele medicale și analizele de laborator, OAC, OMV, testele funcției hepatice sunt programate la 1, 3 și 6 luni de la vindecare.
Mononucleoza infecțioasă la copii este de obicei tratată la domiciliu, cu repaus la pat și o dietă. În cazul în care copilul nu are o infecție bacteriană, nu se prescriu antibiotice. Paracetamolul sau ibuprofenul se utilizează pentru a reduce febra.
Boala sărutului la copii este periculoasă deoarece poate duce la bronșită, amigdalită, poliadenită, traheită, nazofaringită, hipoplazie medulară și pneumonie. Este important să cunoașteți că boala poate fi transmisă din ultimele 2-3 zile ale perioadei de incubație și timp de câteva luni.
