Alunițele sunt mici excrescențe de culoare maro sau neagră, de obicei rotunde sau ovale, care apar pe piele datorită unei creșteri anormale a celulelor pigmentare numite melanocite. Ele sunt adesea denumite și „nevi” și pot apărea oriunde pe corp, inclusiv pe față, gât, brațe, picioare sau spate.
Alunițele pot fi prezente încă de la naștere sau se pot dezvolta în timpul vieții și pot varia în dimensiune și formă. Majoritatea alunițelor sunt inofensive, dar unele pot fi un semn de melanom, o formă de cancer de piele.
Cum diferențiem alunițele cancerigene
Este important să verifici orice schimbare la nivelul alunițelor existente pe corp sau apariția unor noi alunițe. În general, alunițele pot fi considerate cancerigene atunci când îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
1. Dimensiune: Dacă alunița are o dimensiune mai mare de 6 mm (aproximativ dimensiunea unui creion), atunci ar trebui să fie verificată de un medic.
2. Formă: Dacă alunița nu are o formă regulată, ci este asimetrică, cu margini neregulate sau cu porțiuni care par să se extindă în afara formei sale, atunci poate fi suspectă.
3. Culoare: Alunițele care au mai multe culori sau care par să aibă o culoare neuniformă pot fi suspecte.
4. Textură: Dacă alunița pare să fie în relief, cu o suprafață aspră sau cu zone care par să fie denivelate, atunci poate fi suspectă.
5. Evoluție: Dacă alunița a început să se schimbe recent, de exemplu, să crească în dimensiune, să devină dureroasă, să se mănânce sau să se sângereze, atunci este important să o arăți unui medic.
Când este necesar un consult dermatologic
Un consult dermatologic și o evaluare dermatoscopică a alunițelor ar trebui făcute anual.
Orice modificare la o aluniță veche sau orice aluniță nou apărută cu evoluție bruscă trebuie analizată clinic și dermatoscopic de un medic dermatolog pentru un diagnostic cert în vederea excluderii unui cancer de piele.
Cea mai utilă metodă de analiză o reprezintă dermatoscopia. Aceasta presupune folosirea unui aparat denumit dermatoscop, prevăzut cu lentile de mărire și cu sursă de lumină.
Aparatele mai performante sunt dotate și cu accesorii care fotografiază; imaginile alunițelor periculoase pot fi stocate, pentru a putea urmări ulterior evoluția leziunilor la diferite intervale de timp și pentru a putea surprinde momentul oportun pentru a interveni chirurgical (biopsie sau excizie).
Numărul de alunițe poate fi redus prin evitarea expunerii la UV, începând încă de la naștere.
Fotoprotecția trebuie aplicată în cantitate adecvată, corespunzătoare tipului de piele și vârstei, să acopere spectrul UVA, dar și UVB, să fie aplicată înainte de expunere și reaplicată la fiecare două ore sau în cazul îndepărtării de pe piele prin transpirație sau după baie.